Oculoplastia

Despre chirurgia oculoplastică și orbitală

Ce este oculoplastia?

Chirurgia oculoplastică și orbitală este o specialitate care se ocupă de afecțiunile pleoapelor, ale canalelor lacrimale și ale cavităților orbitale.

Oculoplastia și chirurgia orbitală sunt efectuate pentru tratarea tuturor afecțiunilor oculare, de la îndepărtarea pungilor de sub ochi până la realizarea de ochi protetici, de la intervenții chirurgicale pentru tumori intraoculare până la tratamente cu botox, ochi migdalati, chalazion, plexr și afecțiuni oculare tiroidiene, precum și aplicații de chirurgie estetică.

Pleoapa este o zonă mult mai sensibilă decât alte țesuturi ale corpului. Pielea pleoapelor este cea mai subțire zonă a pielii corpului. În toate intervențiile chirurgicale din domeniul oculoplastiei și chirurgiei orbitale, este foarte important să nu se deterioreze țesuturile sănătoase și să se intervină numai acolo unde este necesar. Operația care urmează să fie efectuată trebuie realizată de oftalmologi cu experiență în numeroase cazuri, care sunt instruiți în chirurgia oculoplastică și care cunosc anatomia pleoapelor și principiile chirurgiei estetice.

Chirurgia pleoapelor

Chirurgia pleoapelor (blefaroplastie) reprezintă procedura de îndepărtare a excesului de țesut adipos, muscular și cutanat de la nivelul pleoapelor inferioare și superioare, precum și de întindere a structurilor din jurul ochilor care susțin aceste țesuturi. Prin această intervenție chirurgicală se corectează pleoapele superioare și inferioare căzute, întoarse spre interior sau spre exterior, pungile cauzate de acumularea excesivă de grăsime și ridurile din jurul ochilor.

Căderea pleoapelor

O pleoapă căzută și o pleoapă superioară căzută se numesc „Ptoză”. Este o problemă oculară prezentă din naștere sau care se dezvoltă ulterior din diverse motive și se manifestă ca o pleoapă căzută care acoperă partea colorată a ochiului pe o lungime de peste un milimetru. Pacienții cu pleoape căzute trebuie tratați nu numai din punct de vedere estetic, ci și pentru că acest lucru va cauza probleme precum îngustarea câmpului vizual. La copii, pleoapele căzute pot provoca sindromul ochiului leneș. Dacă s-a dezvoltat sindromul ochiului leneș, acesta trebuie operat până la vârsta de 6 ani.

Deși boala poate fi observată la persoane de toate vârstele, ea poate fi congenitală (ptoza congenitală) sau se poate dezvolta ulterior.

Tulburări congenitale ale pleoapei superioare

Ptoza este cea mai frecventă formă de pleoapă căzută dintre tulburările congenitale ale pleoapei superioare. În plus, pot exista tulburări ale pleoapelor, cum ar fi aderențe la nivelul pleoapei (ankyloblepharon), răsucirea spre interior (entropion) sau spre exterior (ectropion) a marginii pleoapei, formarea incompletă a pleoapei (colobom) și un rând suplimentar de gene (distichiasis).

Simptomele căderii pleoapelor

Simptomele pacienților cu pleoape căzute pot fi următoarele:

  • Încercarea de a ridica pleoapele prin ridicarea sprâncenelor
  • O expresie obosită și lipsită de vigoare a feței
  • Ochi uscați sau lăcrimare excesivă
  • Îngustarea câmpului vizual

Tratamente pentru căderea pleoapelor

Tratamentul ptozei este posibil prin intervenție chirurgicală. Deoarece această problemă apare la toate vârstele, metodele de tratament pot varia în funcție de grupa de vârstă. În general, la pacienții pediatrici, intervenția chirurgicală se efectuează pentru a nu afecta vederea și a preveni ambliopia, iar ulterior se poate recomanda utilizarea ochelarilor speciali cu tratament de ocluzie și se pot administra picături oftalmice. Dacă pacientul este adult, țesutul în exces de pe pleoapă, care poate fi observat din exterior și poate chiar reduce nivelul vederii, poate fi îndepărtat, sau se poate interveni asupra mușchiului pentru a întări mușchiul care susține pleoapa.

Atunci când este necesară intervenția chirurgicală pentru pleoapele căzute, tratamentul este efectuat de medicii noștri specializați în oculoplastie. Tratamentul constă în operații care durează aproximativ 20 de minute și sunt efectuate de obicei sub anestezie locală.

Care sunt afecțiunile congenitale ale pleoapei superioare?

Ptoza este cea mai frecventă formă de pleoapă căzută dintre afecțiunile congenitale ale pleoapei superioare. În plus, pot exista afecțiuni ale pleoapelor, cum ar fi aderențe la nivelul pleoapei (ankyloblepharon), răsucirea spre interior (entropion) sau spre exterior (ectropion) a marginii pleoapei, formarea incompletă a pleoapei (colobom), rând suplimentar de gene (distichiază).

Care sunt modificările pleoapelor legate de vârstă?

Odată cu înaintarea în vârstă, apar căderea sprâncenelor și a pleoapelor, răsucirea spre interior sau spre exterior a pleoapei inferioare, pungi sau adâncituri în jurul ochilor și riduri. Aceste afecțiuni pot fi observate și la persoanele mai tinere, având caracter ereditar. Modificările din jurul pleoapelor fac ca persoana să pară tristă, obosită și somnoroasă. Metoda de tratament este stabilită în funcție de tipul problemei.

Ce este o geană încarnată? (Trichiasis, Distichiasis)

Genele întoarse spre interior apar congenital (distichiasis) sau în urma unor afecțiuni ale pleoapelor, ca urmare a întoarcerii spre interior a marginii pleoapei (entropion) sau doar a genelor (trichiasis). Acestea afectează stratul transparent al ochiului numit cornee. Tratamentul constă în intervenție chirurgicală.

Care este tratamentul afecțiunilor congenitale ale pleoapelor?

Ptoza este cea mai frecventă formă de pleoapă căzută dintre afecțiunile congenitale ale pleoapelor. În plus, pot exista afecțiuni ale pleoapelor, cum ar fi aderențe la nivelul pleoapei (ankyloblepharon), răsucirea spre interior (entropion) sau spre exterior (ectropion) a marginii pleoapei, formarea incompletă a pleoapei (colobom) și rândul suplimentar de gene (distichiasis). Tratamentul acestor afecțiuni este chirurgical.

Ce este întoarcerea spre interior a pleoapei? (Entropion)

Entropionul, care apare de obicei la pleoapa inferioară, se produce atunci când pleoapa se întoarce spre interior. Întoarcerea spre interior a marginii pleoapei poate fi congenitală sau poate apărea ulterior. Se aplică tratament chirurgical.

Ce este întoarcerea spre exterior a pleoapei? (Ectropion)

Întoarcerea spre exterior a marginii pleoapei apare de obicei ca urmare a îmbătrânirii. Se poate dezvolta și după paralizia congenitală a nervului care închide pleoapa (paralizia facială) și în urma unor leziuni. Se aplică tratamentul chirurgical.

Este posibil tratamentul paraliziei faciale?

Paralizia facială apare atunci când nervul care asigură mișcările sprâncenelor, pleoapelor și feței nu funcționează din orice motiv. În cazul paraliziei temporare, se aplică tratament medical pentru a proteja ochiul. În cazul paraliziei permanente, se aplică diferite tratamente chirurgicale.

Cum se tratează pungile de sub ochi?

Cel mai important motiv pentru formarea pungilor de sub ochi este genetica, și anume ereditatea. Al doilea motiv este boala tiroidiană. Pungile de sub ochi conferă persoanei un aspect mai în vârstă și obosit. Se tratează prin îndepărtarea țesuturilor adipoase în exces sau prin schimbarea locației acestora.

Operațiile pot fi efectuate sub anestezie locală, iar efectele lor durează mult timp. Intervențiile la pleoapa inferioară pot fi adesea efectuate prin pleoapă, fără a fi necesară tăierea pielii. Astfel, se evită problema cicatricilor sau a deformării pleoapei după operație.

Ce este operația de lifting al sprâncenelor?

Pacienții pot avea sprâncene căzute, precum și pleoape în exces. În general, din cauza vârstei sau din motive genetice, părțile exterioare ale sprâncenelor pot cădea din cauza gravitației. Această cădere pune o presiune asupra pleoapei, creează un exces de piele pe pleoapă și afectează aspectul estetic.

În cazul browpexiei directe, se face o incizie chiar deasupra sprâncenelor, paralel cu firele de păr ale sprâncenelor, iar sprânceana este ridicată în sus. Această incizie poate fi făcută cu un bisturiu sau cu un laser cu dioxid de carbon. Chiar dacă cicatricea inciziei este ascunsă timp de 3-6 luni, unele pot fi vizibile. Se aplică rar.

În cazul browpexiei interne, se face o incizie de la linia pleoapei, la fel ca în tehnica pe care o numim blefaroplastie. Este deosebit de eficientă în cazul căderii părții exterioare a sprâncenei în proporție de 1/3. Este o metodă care nu lasă urme pe sprâncene.

Ce este blefarita

La rădăcina fiecărei gene se află o glandă. Aceste glande secretă substanțe care hrănesc și hidratează stratul transparent (corneea), stratul cel mai din față al ochiului nostru. Astfel, vederea noastră devine clară.

La unele persoane, aceste glande sunt înguste. Glandele, pe care le numim glande meibomiene, se infectează din cauza stenozei. Aceasta provoacă mătreață la baza genelor, căderea genelor și inflamații frecvente, chiar și formarea unui chist pe pleoapă, creând un CHALAZION.

Blefarita este o boală cronică. Pacientul merge de la un medic la altul și caută un leac. Fiecare medic prescrie picături sau creme cu antibiotice diferite, iar pacientul crede că se va vindeca. Totuși, tratamentul principal constă în APLICAREA DE COMPRESE CALDE și CURĂȚAREA BAZEI GENELOR ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ. Unii pacienți își curăță genele seara, din lipsă de timp dimineața. Important este să se curețe baza genelor în fiecare zi.

Blefarita este foarte frecventă la pacienții cu seboree și la cei cu rozacee.